Când m-a pus director, mi-a explicat ce are contra sporturilor mici. Nimic.Teoria lui era că un ziar trebuie să dea mai mare atenție sporturilor care atrag public. De câteva ori, mi-a comparat kartingul cu badmintonul. Pur și simplu îl enerva când badmintonul primea un fond de pagină, iar sportul cu motor era doar o știre pe coloană sau un contrafond.
Am încercat să-i explic faptul că e important nivelul competiției, dar contează și alți factori, exclusiv profesionali. Mi-a tăiat-o scurt și mi-a spus cu exactitate sumele de bani pe care le primesc unii ziariști, ca să fie generoși cu sporturile mici. Știa chiar de unul dintre angajații lui (acum nu mai e) cât a primit pentru un articol.
Ulterior, aveam să aflu mai multe despre mercurialul ăsta ciudat. De curând, m-am convins că sporturile care nu seamănă cu fotbalul – chiar cel de pe tarlalele sătești – nu ajung în ziare decât ocazional. Regula este dictată de bani: 200 de lei / eveniment. Ăsta-i prețul și gata. Nu plătești, se prefac ocupați cu alte sporturi.
Dacă organizezi fotbal, vin singuri, mânați de o forță telepatică, dar pentru alte sporturi au nevoie de fax, invitații speciale, mailuri. Fără bani, nici alea nu sunt suficiente. Nu toți primesc, nu toți cer, dar n-am să precizez aici excepțiile care confirmă nivelul de jos al presei sportive băcăuane.
Care e soluția, ce să facă organizatorii unei competiții sportive extra-fotbal? Păi să se ducă la televiziuni și să plătească publicitate. E mai ieftin, decât să dea bani ziariștilor. Recent, am văzut o ofertă de preț, în care 1 televiziune cerea 4 (patru) lei + TVA pentru difuzarea unui clip publicitar de 45 de secunde. Ieftin.
Ziaristii sportivi iau bani si la fotbal, dar mai rar si mai multi.
🙂
Sunt sigur ca in ziua de azi ziaristii sportivi nu mai primesc dreptul. Altadata erau asteptati cu fripturi la conferinte si sticle de afinate, cu cadouri (mai mici sau mai mari). Acum, situatia s0a schimbat. E o alta generatie care nu mai vede lucrurile la fel. Pentru ei e importanta imaginea de sine. Ei chiar tin la un ideal, la ideea ca ceva se poate schimba. Sunt sigur ca tu stii mai bine de-astea. Cate fripturi n-ai mancat, Florine? Cate pahare n-ai inchiant cu „prietenii” de pe domenii? Eu cred ca n-ai stiut cum sa pui problema evenimentului organizat de Divan, acel StreetBall Challnege. Poate problema e la tine.
Am ajuns la fripturi? Vorbeam de bani care se dadeau inainte si se dau si acum. Cum am zis, nu toti primesc, nu toti cer. Nu e cazul sa dau nume, am descris o stare de fapt. In episodul urmator, am sa vin cu noi amanunte, din tabara celor care s-au saturat sa cotizeze.
Bine ai venit in realitatea lumii sportive bacauane. Cine nu cotizeaza nu apare la televizor si in ziar. Mai intai, trebuie sa ajungi campion national sau sa castigi concursuri pe-afara, ca sa ai parte de articole gratuite. Antrenorii sunt disperati ca la fiecare competitie trebuie sa asigure si protocol, si bani pentru stimabilii ziaristi.
Nici Sion n-a scris de la baschet, de el de ce nu zici nimic?
@ mocangiu: Nu cred ca a depins de el.