Istoria moștenirii Ghica, în rechizitoriul DNA din dosarul retrocedărilor ilegale

Rechizitoriul întocmit de procurorii DNA în dosarul retrocedărilor este o lectură interesantă și inedită. Afli cum capul familiei Ghica și-a împărțit averea încă din timpul vieții, lucru pe care l-a făcut și un urmaș de-al său. De fapt, unul dintre cuiele lui Pepelea este că un beneficiar al unui „partaj de ascendent” a murit înaintea tatălui său. De aici, o întreagă încurcătură de acte, dar instanțele au stabilit că de fapt nu contează că moștenitorul a murit înaintea titularului, copiii acestuia au drepturile asigurate.

Mai apare și Maria Ghica, măritată Mavrocordat, care și-a luat moștenirea în bani, dar urmașul ei a cerut păduri. Aflăm și că doi dintre moștenitorii lui Nicolae Ghica (n. 1798 – d. 1853) și-au pierdut legal averea, deoarece au refuzat să lupte în război: „aceștia au fost declarați absenteiști astfel că statul le-a confiscat averea”.

Multe detalii, într-un dosar cu mulți acuzați. Am ales însă doar istoria moștenirii Ghica. Vă asigur că rechizitoriul e o lectură pe înțelesul tuturor, chiar dacă abundă în termeni juridici:

«(…)

1. ÎN FAPT

RECONSTITUIREA ILICITĂ A DREPTULUI DE PROPRIETATE ÎN FAVOAREA INCULPATULUI PALTIN GHEORGHE STURDZA

În anul 1872, între cei cinci copii ai defunctului NICOLAE GHICA (n. 1798 – d. 1853) a intervenit un partaj amiabil al unei suprafețe de aproximativ 50.000 de ha pădure, situată pe Valea Trotușului, în județul Bacău.

Fiul cel mare, DIMITRIE N. GHICA (n. 1839-d. 1923 – doctor în drept la Berlin, președintele Tribunalului Bacău în anii 1867-1868, membru al Curții de Apel de la București), a dobândit prin partaj lotul nr. 1, compus din moșiile COMĂNEȘTI și PALANCA.

EUGEN GHICA (n. 1840-d. 1913) a dobândit moșiile BRĂTULEȘTI și AGĂȘ pe care, întrucât nu a avut copii, i le-a lăsat prin testament nepotului său de frate, NICOLAE D. GHICA, fiul lui DIMITRIE N. GHICA.

Cel de-al treilea lot cu relevanță pentru prezenta cauză, compus din moșiile DOFTEANA și BELEGHET, i-a revenit celui de-al treilea fiu al lui NICOLAE GHICA, lui NICOLAE N. GHICA, fratele lui DIMITRIE și EUGEN.

DIMITRIE N. GHICA (n. 1839-d. 1923) și soția sa, ZOE GHICA, născută Lahovary, au avut doi copii, NICOLAE și MARIA.

MARIA GHICA (n. 1870 – d. 1950) s-a căsătorit cu generalul LEON MAVROCORDAT, devenind astfel MARIA MAVROCORDAT.

Imediat după decesul lui ZOE GHICA (fostă Lahovary), din 08 IV 1902, cea mai mare parte din bunurile imobile ce aparținuse acesteia, i-au fost atribuite fiicei sale, MARIA MAVROCORDAT.

În aceste condiții, pentru a restabili echilibrul dintre cei doi copii, DIMITRIE N. GHICA a întocmit un PARTAJ DE ASCENDENT sub forma unei DONAȚII, actul autentic fiind semnat atât de către DIMITRIE N. GHICA cât și de cei doi copii, NICOLAE D. GHICA și MARIA MAVROCORDAT.

Prin partajul de ascendent – donație întocmit în anul 1902, DIMITRIE N. GHICA i-a transferat dreptul de proprietate asupra moșiilor COMĂNEȘTI și PALANCA fiului său, NICOLAE D. GHICA, încă din timpul vieții celor doi.

Prin urmare, având în vedere partajul de ascendent și testamentul lui EUGEN GHICA, se deduce cu ușurință faptul că în 1913, anul decesului acestuia din urmă, NICOLAE D. GHICA avea în deplină proprietate cele patru moșii: COMĂNEȘTI, PALANCA, BRĂTULEȘTI și AGĂȘ.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei mai rezultă că moșiile DOFTEANA și BELEGHET au fost executate silit de către banca CREDITUL FUNCIAR RURAL de la NICOLAE N. GHICA, astfel că familia Ghica a pierdut proprietatea celor două moșii cu mult înaintea anului 1945.

În anul 1906, DIMITRIE N. GHICA a întocmit un TESTAMENT în care a reluat dispozițiile partajului de ascendent din anul 1902, reconfirmând manifestarea de voință inițială.

În anul 1921, NICOLAE D. GHICA a decedat, lăsând în urma sa patru copii (Nicolae, Eugen, Dimitrie și Ivette) și soția supraviețuitoare, Yvonne.

În mod firesc, odată cu decesul lui NICOLAE D. GHICA, potrivit normelor de drept civil, toate bunurile deținute în proprietate de către acesta s-au transmis în patrimoniul celor patru copii ai săi și al soției supraviețuitoare.

Astfel, din punct de vedere legal, încă în anul 1921, cei patru copii ai lui N.D. GHICA și soția supraviețuitoare erau proprietarii celor patru moșii (COMĂNEȘTI, PALANCA, BRĂTULEȘTI și AGĂȘ).

Imediat după decesul fiului său, în 28 nov. 1921, DIMITRIE N. GHICA a întocmit un CODICIL la testamentul din 1906, în cuprinsul căruia a scris: voința mea cea de pe urmă este ca toate dispozițiile cuprinse în acest testament în favoarea fiului meu Neculai, să se mențină și să se execute întocmai, ca și cum ar fi fost în viață, față de moștenitorii săi DIMITRIE, EUGEN, IVETA și NECULAI. Declar pentru bună înțelegere că confirm în totul actul de partaj de ascendent, despre care se vorbește în testamentul mei mai sus. DIMITRIE N. GHICA a decedat în anul 1923, iar după decesul acestuia, MARIA MAVROCORDAT a introdus acțiune la Tribunalul Bacău prin care a solicitat ieșirea din indiviziune și împărțirea averii rămase după DIMITRIE N. GHICA, în cuprinsul cererii arătând că prin actul de partaj de ascendent s-a încălcat cu mult cotitatea disponibilă, în favoarea lui Nicolae D. Ghica.

Procesul deschis în anul 1923 s-a tranșat prin sentința civilă nr. 209 din 18 iunie 1923 a Tribunalului Bacău, rămasă irevocabilă, prin care s-a luat act de tranzacția încheiată de părțile procesului, respectiv descendenții lui NICOLAE D. GHICA și MARIA MAVROCORDAT. În urma acelei tranzacții consfințite prin hotărâre judecătorească de expedient s-a născut în patrimoniul MARIEI MAVROCORDAT doar un drept de creanță de 6.000.000 lei, bani care au fost primiți efectiv de către aceasta și soțul său, Leon Mavrocordat.

Astfel, în urma acestei TRANZACȚII (consfințită prin hotărâre judecătorească irevocabilă), în anul 1923, fără dubiu, dreptul de proprietate al celor patru copii ai lui NICOLAE D. GHICA (DIMITRIE, EUGEN, IVETA și NECULAI) și al soției supraviețuitoare, YVONNE, asupra tuturor moșiilor deținute anterior de DIMITRIE N. GHICA și de fiul său, NICOLAE D. GHICA, a fost consolidat.

Ulterior, în anul 1938, invocând anumite vicii legate de capacitatea dotală a MARIEI MAVROCORDAT de a încheia respectiva tranzacție, Maria Mavrocordat și soțul acesteia, Leon Mavrocordat, au deschis un nou proces prin care au solicitat anularea tranzacției, însă cauza nou deschisă nu a mai fost soluționată vreodată prin hotărâre definitivă și irevocabilă, astfel că au rămas în vigoare partajul de ascendent din anul 1902, testamentul lui DIMITRIE N. GHICA și tranzacția din anul 1923.

Prin urmare, indiferent câte moșii ar fi avut DIMITRIE N. GHICA și NICOLAE D. GHICA, în anul 1945 sau 1948 (anul intrării în vigoare a noii Constituții), calitatea de proprietar deposedat de pădure au avut-o exclusiv cei trei copii ai lui NICOLAE D. GHICA, DIMITRIE, EUGEN și NECULAI. IVETA decedase în 1941.

Deoarece doi din cei trei copii ai lui N.D. Ghica (Eugen și Neculai) s-au sustras de la mobilizarea în vederea participării la cel de-al Doilea Război Mondial, aceștia au fost declarați absenteiști astfel că statul le-a confiscat averea.

Prin urmare, în anul 1948, statul român deținea în coproprietate cu Dimitrie N. Ghica fostul domeniu N.D. Ghica, cu următoarele cote: 2/3 statul român și ½ Dimitrie N. Ghica, fiul lui N.D. Ghica.

În niciunul dintre dosarele civile ce au urmat nu se găsește măcar un singur act de natură să contrazică afirmația de mai sus, din care să reiasă că MARIA MAVROCORDAT ar fi fost proprietar de teren forestier în anul 1948.

În ceea ce-i privește pe DIMITRIE N. GHICA și NICOLAE D. GHICA este evident că nu puteau avea calitatea de proprietar de posedat de pădure în anul 1948 din moment ce erau decedați, iar prin deces, persoanele pierd capacitatea de folosință și de exercițiu.

• MARIA MAVROCORDAT a avut o fiică, ZOE (n. 1890 – d. 1973), căsătorită cu MIHAIL STURDZA, aceștia având la rândul lor un fiu, pe ELIE VLAD STURDZA, născut în anul 1916 și decedat în anul 2009.

Descendentul și moștenitorul lui ELIE VLAD STURDZA se numește PALTIN GHEORGHE STURDZA.

În data de 23.11.2005, ELIE VLAD STURDZA, prin mandatar CICHI TRAIAN, a introdus o cerere la COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR Bacău, prin care, în calitate de moștenitor acceptant tacit al succesiunii defuncților

►MARIA MAVROCORDAT (bunică);

► DIMITRIE N. GHICA (străbunic) și

► NICOLAE D. GHICA (față de care ar fi strănepot de soră) a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de aproximativ 30.000 ha de teren forestier situat în județul Bacău, astfel:

1. Domeniul forestier BRĂTULEȘTI – situat pe raza comunelor Dărmănești și Dofteana în suprafață de aproximativ 7500 ha;
2. Domeniul forestier COMĂNEȘTI-VASIEȘTI situat pe raza comunelor Comănești, Laloaia și Moinești – în suprafață de aproximativ 3700 ha;
3. Domeniul forestier AGĂȘ situat pe raza comunelor Agăș și Asau – în suprafață de aproximativ 7000 ha;
4. Domeniul forestier PALANCA situat pe raza comunelor Palanca și Brusturoasa în suprafață de aproximativ 10.000 ha;
5. Domeniul forestier CIOBĂNUȘ situat pe raza comunelor Asau și Goioasa – în suprafață de aproximativ 8000 ha.

Remarcăm faptul că ELIE VLAD STURDZA nu a solicitat în cererea depusă la comisia județeană Bacău moșiile DOFTEANA și BELEGHET , știut fiind că proprietarul acestor două moșii în anul 1948 era CREDITUL FUNCIAR RURAL.

Cadrul legal pentru soluționarea cererii de reconstituire

Naționalizarea terenurilor forestiere – potrivit art. 6 din Constituția din 1948 (M.O. nr. 87 bis din 13 aprilie 1948) pădurile, în accepțiunea proprie a cuvântului, au devenit, pe data intrării în vigoare a acelei constituții, proprietate de stat, chiar dacă la acea dată aparțineau unor persoane fizice sau organizații cooperatiste ori altor organizații obștești.

Reconstituirea dreptului de proprietate este utilizată în acele cazuri în care persoana îndreptățită a avut teren în proprietate și a pierdut această proprietate în condițiile avute în vedere de lege1.

1 VIOREL TERZEA, Legile fondului funciar – Comentarii și explicații, Ediția 4, Editura CH Beck, București, 2013, p. 42;

Prin moștenitori legea are în vedere atât pe moștenitorii legali cât și pe cei testamentari, întrucât legea nu distinge.

Art. 45 din Legea nr. 18/1991 – RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR FORESTIERE

(1) Persoanele fizice sau, după caz, moştenitorii acestora, ale căror terenuri cu vegetaţie forestieră, păduri, zăvoaie, tufărişuri, păşuni şi fâneţe împădurite au trecut în proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate.

Titularii dreptului de reconstituire

De dispozițiile art. 45 din lege au beneficiat acele persoane fizice care au făcut dovada faptului că au fost titulare ale dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren cu destinație forestieră.

Conform art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000 prin proprietar deposedat, în sensul prezentei legi, se înţelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării.

Art. 6 – DOVADA DREPTULUI DE PROPRIETATE

(1) La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole şi forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orăşeneşti, municipale şi comisiile judeţene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existenţa actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum şi pertinenţa, verosimilitatea, autenticitatea şi concludenţa acestor acte, ţinându-se seama şi de dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.

(11) Titlurile de proprietate obţinute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 şi existenţa liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietăţii, obligând comisiile de fond funciar se procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.

Este necesar ca actele primare invocate să fi fost îndeplinite potrivit condițiilor impuse de legea din momentul întocmirii lor. În acest sens, apreciem că prin sintagma titluri de proprietate legiuitorul a avut în vedere acte juridice – instrumentum probationem – care atestau încheierea valabilă a unor acte juridice – negotium juris, acte care au fost încheiate cu respectarea condițiilor de fond și a condițiilor de formă cerute „ad validitatem”.

Stabilirea caracterului de teren liber se poate stabili prin intermediul administrării probei cu expertiză. În acest sens, în practica judiciară s-a statuat că proba științifică a raportului de expertiză tehnică topografică este dovada pertinentă și concludentă în măsură să contribuie la o corectă identificare a vechiului amplasament al terenului, cu raportare la actele depuse în susținerea cererii de reconstituire4.

Desigur, este necesar ca între persoana care apare titulară a dreptului de proprietate și persoana ce a fost deposedată să existe identitate5.

Sarcina probei în materia fondului funciar se stabilește conform regulilor de drept comun, art. 1169 C.civ., cel obligat să își dovedească pretențiile este reclamantul. Odată ce reclamantul le-a dovedit, sarcina contraprobei aparține pârâților6.

Prin urmare, pentru a putea dispune reconstituirea unui teren forestier, atât comisiile locale și județene cât și instanțele de judecată verifică obligatoriu CALITATEA DE PROPRIETAR DEPOSEDAT A SOLICITANTULUI sau calitatea de moștenitor legal sau testamentar al unui astfel de proprietar deposedat.

Astfel, primul lucru pe care îl are de verificat comisia sau instanța de fond funciar este CINE A AVUT CALITATEA DE PROPRIETAR DEPOSEDAT ÎN ANUL 1948?

Având în vedere că în dreptul nostru nu există patrimoniu fără titular, CU CERTITUDINE, CALITATEA DE PROPRIETAR DEPOSEDAT O ARE, ÎNTOTDEUNA, DOAR O PERSOANĂ FIZICĂ ÎN VIAȚĂ ÎN ANUL 1948.

În aceste condiții, considerăm că este evident pentru oricine că raportat la cererea formulate de ELIE VLAD STURDZA, comisia de fond funciar și ulterior instanța de judecată trebuia să verifice următoarele:

1. MARIA MAVROCORDAT (ÎN VIAȚĂ ÎN 1948) AVEA CALITATEA DE PROPRIETAR DEPOSEDAT?
2. Raportat la terenurile forestiere solicitate pentru reconstituire, CINE A AVUT CALITATEA DE PROPRIETAR DEPOSEDAT?
3. Raportat la proprietarul deposedat, SOLICITANTUL ARE CALITATEA DE MOȘTENITOR?

Prin procesul verbal nr. (…..) încheiat în data de 06 februarie 2006, comisia din cadrul Direcției Silvice Bacău a concluzionat că cererea lui ELIE VLAD STURDZA de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere solicitate NU este îndreptățită din următoarele motive:

■ persoanele care au fost deposedate abuziv de către regimul comunist au fost MOȘTENITORII lui N. D. Ghica;

■ actul denumit CONVENȚIUNE DE RĂMÂNERE ÎN INDIVIZIUNE ȘI REGULAMENT DE ADMINISTRARE ȘI FOLOSIRE A AVERII INDIVIZE transcris la Judecătoria Bacău cu nr. 1298 din 27 iulie 1937 arată faptul că deținătorii de terenuri forestiere de pe raza com. Palanca, Brusturoasa, Agăș, Comănești, Asău și Dărmănești erau YVETTE N.D.GHICA, DIMITRIE N.D.GHICA, EUGEN N.D. GHICA, NICOLAE N.D. GHICA împreună cu soția supraviețuitoare, YVONNE GHICA.

Acest din urmă act juridic nu doar că probează cine erau proprietarii terenurilor în discuție dar este și o probă irefutabilă în sensul că descendenții lui N.D. Ghica au acceptat succesiunea de pe urma tatălui acestora.

De altfel, acceptarea succesiunii de către descendenții minori ai lui ND Ghica s-a făcut sub beneficiu de inventar de către tutore, cu autorizarea consiliului de familie, conform art. 405 din C.civ. de la 1864.

Prin MEMORIUL din 06 martie 2006, chiar ELIE VLAD STURDZA, prin mandatar PALTIN GHEORGHE STURDZA, și prin avocat ales, a arătat că a formulat cerere de reconstituire în natură a terenurilor forestiere preluate de stat în mod abuziv de la autorul său, NICOLAE D. GHICA, decedat în anul 1921, care a devenit proprietarul domeniilor forestiere PALANCA, AGĂȘ, CIOBĂNUȘ, COMĂNEȘTI, VASIEȘTI și BRĂTULEȘTI ca urmare a unui partaj de ascendent făcut de DIMITRIE N.GHICA.

S-a mai arătat în respectivul memoriu că preluarea abuzivă s-a făcut de pe numele proprietarului acestor imobile, NICOLAE D. GHICA și, deoarece succesiunea acestuia nu a fost dezbătură, statul a preluat imobilele de la cel înscris în registre, chiar și decedat la vremea respectivă.

În ce privește calitatea de moștenitor, ELIE VLAD STURDZA a arătat că este succesor legal (colateral privilegiat) după NICOLAE D. GHICA, fiind repus în termenul de acceptare a moștenirii în temeiul Legii nr. 247/2005.

Aceste ultime mențiuni sunt importante prin prisma faptului că ulterior, prin decizia 231 din 17 aprilie 2012, judecătorii de la Tribunalul Covasna au statuat că lui Elie Vlad Sturdza i se cuvine reconstituirea unei suprafețe de 43.227 ha EXCLUSIV ÎN CALITATE DE DESCENDENT AL LUI DIMITRIE GHICA.

Prin hotărârea nr. (…..) din 03.05.2006, COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR BACĂU a hotărât validarea hotărârilor comisiilor locale de fond funciar BRUSTUROASA, PALANCA, ASĂU, DĂRMĂNEȘTI, COMĂNEȘTI, MOINEȘTI, AGĂȘ, DOFTEANA de respingere a cererilor formulate de către ELIE VLAD STURDZA deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 61 alin. 1 și art. 13 alin. 2 lit. e) din H.G. 890/2005.

În esență, s-a stabilit că raportat la persoanele care aveau calitatea de proprietar deposedat în sensul legii fondului funciar (YVETTE N.D.GHICA, DIMITRIE N.D.GHICA, EUGEN N.D. GHICA, NICOLAE N.D. GHICA împreună cu soția supraviețuitoare, YVONNE GHICA) – solicitantul ELIE VLAD STURDZA este rudă de gradul V, neavând astfel calitatea de moștenitor al proprietarului deposedat (art. 676 C.civ limitează ordinea succesorală până la gradul IV inclusiv).

În Referatul nr. (…..)/17.04.2006, COMISIA JUDEȚEANĂ evidențiază următoarele aspecte:

► din testamentul lui EUGENIU N. GHICA reiese că i-a lăsat nepotului său, NICOLAE D. GHICA, domeniile BRĂTULEȘTI și AGĂȘ;

► din Convenția de rămânere în indiviziune (document autentificat sub nr. 1298 din 27 iulie 1937) rezultă că YVETTE N.D.GHICA, DIMITRIE N.D.GHICA, EUGEN N.D. GHICA, NICOLAE N.D. GHICA împreună cu soția supraviețuitoare, YVONNE GHICA aveau în proprietate indiviză doar următoarele domenii: BRĂTULEȘTI, COMĂNEȘTI, VASIEȘTI, CIOBANUȘ, AGAS și PALANCA;

► din M.O. nr. 259 din 08.11.1947 în care este publicată Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1429 din 30.10.1947 rezultă că proprietarii pădurilor PALANCA, AGĂȘ, CIOBĂNUȘ, SUPAN,VASIEȘTI și BRĂTULEȘTI erau succesorii lui N.D. Ghica (Yvette, Dimitrie, Eugen și Yvonne).

Hotărârea 10.068 din 03.05.2006 a fost atacată de către ELIE VLAD STURDZA la JUDECĂTORIA ONEȘTI, prin plângerea din 15 iunie 2006 semnată de AV. PROV. UNIV. DR. IOAN ADAM.

 Prin plângerea din 15 iunie 2006, ELIE VLAD STURDZA a solicitat:

1) Anularea H.C.J. nr. 10068/3.05.2006;

2) Obligarea Comisiei Județene să admită cererile de retrocedare în natură, să elibereze titluri de proprietate pe numele lui ELIE VLAD STURDZA în calitate de succesor în linie descendentă după autorul DIMITIRIE N. GHICA și succesor colateral după NICOLAE D.GHICA, pentru următoarele suprafețe de teren forestier și locuri de situare:

– suprafața de 9.560 ha teren forestier situat pe raza comunelor PALANCA si BRUSTUROASA – domeniul „PALANCA”;

– suprafața de 7.995 ha teren forestier situat pe raza comunelor ASAU si GOIOASA – domeniul „CIOBANUS”;

– suprafața de 6.302 ha teren forestier situat pe raza comunelor DARMANESTI și DOFTEANA – domeniul „BRATULESTI”;

– suprafața de 5.532 ha teren forestier situat pe raza comunelor AGAS si ASAU – domeniul „AGAS”;

– suprafața de 2.218 ha teren forestier situat pe raza comunelor COMANESTI si MOINESTI – domeniul „COMANESTI”;

– suprafața de 50 ha teren agricol situat pe raza orașului COMANESTI;

– suprafața de 11.620 ha teren forestier situat pe raza comunei DOFTEANA – domeniul „DOFTEANA” si „BELEGHET”.

Față de cererea inițială, se observă că ELIE VLAD STURDZA a solicitat suplimentar, DIRECT ÎN FAȚA INSTANȚEI, domeniile „DOFTEANA” si „BELEGHET” (11.620 ha teren forestier) și 50 de ha de teren agricol.

Din cuprinsul plângerii rezultă că ELIE VLAD STURDZA susținea că DIMITRIE N. GHICA ar fi cumpărat de la fratele său, NICOLAE N. GHICA, domeniile „DOFTEANA” si „BELEGHET”, invocând actul de vânzare cumpărare nr. 116 din 17 decembrie 1871.

Elementul esențial al plângerii este acela că din cauza faptului că NICOLAE D. GHICA a decedat înaintea tatălui său, partajul de ascendent din 1902 nu a produs efecte față de acesta.

Analizând susținerile reclamantului, prin sentința civilă nr. 3041 din 08.10.2007, JUDECĂTORIA ONEȘTI a reținut următoarea stare de fapt:

Proprietarii deposedați au fost succesorii defunctului NICOLAE D.GHICA și anume: NICOLAE GHICA, EUGEN GHICA, DUMITRU GHICA, YVETTE GHICA, fata de care reclamantul este ruda de gradul V, moștenirea în linie colaterală fiind posibilă până la gradul patru de rudenie inclusiv.

În consecință se va respinge plângerea reclamantului pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru pădurile de la PALANCA, DARMANESTI, AGAS, ASAU, LALOAIA, GOIOASA, MOINESTI, BRUSTUROASA , COMANESTI.

Susținerea reclamantului că pădurile DOFTEANA si BELEGHET ar fi cumpărate de către DIMITRIE GHICA nu este susținută cu nici un act. În actul de împărțeala din anul 1872, pădurile DOFTEANA si BELEGHET au căzut în lotul nr. 4 – NICOLAE GHICA, situație care face să nu fie consemnate în actul de împărțeală de ascendent din anul 1902, făcut de DIMITRIE GHICA (decedat în anul 1923).

Suprafețele de pădure din DOFTEANA și BELEGHET au fost expropriate din proprietatea CREDITULUI FUNCIAR RURAL – MONITORUL OFICIAL nr. 259/ 8.11.1947 – ceea ce conduce la concluzia ca aceste proprietăți au fost ipotecate în favoarea creditorilor.

Ca urmare, se va respinge plângerea reclamantului și pentru pădurile de la DOFTEANA și BELEGHET.

Cât privește pe MARIA GHICA (bunica reclamantului și sora lui N.D. GHICA), aceasta a primit ca moștenire numai bani, nu și păduri, ca urmare a actului de împărțeală din anul 1902.

Recursul declarat de către ELIE VLAD STURDZA a fost respins de TRIBUNALUL BACĂU prin decizia civilă nr. 663/R/24 iunie 2008, analizând în mod temeinic efectele partajului de ascendent – donație (”între ascendentul donator și descendentul donator se nasc raporturi specific contractului de donație, astfel că donatarul va dobândi în mod irevocabil drepturile care formează obiectul lui”), s-a stabilit irevocabil că ”nu are relevanță că decesul lui Nicolae D. Ghica (donatarul) a intervenit înaintea lui Dimitrie N. Ghica (donatorul)”.

În ceea ce privește pădurile DOFTEANA și BELEGHET, instanța de recurs a reținut că acestea au fost confiscate de la proprietarul CREDITUL FUNCIAR RURAL, astfel că la data deposedării, proprietarul celor două păduri nu era Dimitrie N. Ghica (fila 7 din decizie).

Referitor la celelalte domenii solicitate, tribunalul constată că au avut calitatea de proprietari deposedați descendenții lui Nicolae D. Ghica, față de care Elie Vlad Sturdza are gradul V și nu are vocație succesorală față de aceștia.

În plus, Tribunalul Bacău reține că MARIA GHICA a primit numai bani, ca urmare a partajului de ascendent din anul 1902, nu și păduri.

Potrivit art. 795 Cod civil 1864, partajul de ascendent trebuie făcut cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de lege pentru donaţii şi testamente. Astfel pentru donaţiile având ca obiect bunuri imobile, precum şi bunuri mobile cu excepţia darurilor manuale, este obligatorie forma autentică a actului (art. 813 Cod civil).

Potrivit art. 797 alin. 1 din C.civ. 1864 este nulă împărțeala în care nu s-au cuprins toți copiii în viață la deschiderea moștenirii și descendenții fiilor premuriți.

Din aceste dispoziții deducem indubitabil că predecesul unui descendent nu reprezintă o cauză de ineficacitate a partajului de ascendent. Dimpotrivă, pentru cei predecedați, ascendentul donator este chiar obligat să-i includă la împărțeală pe copii predecedatului, în caz contrar împărțeala de ascendent fiind nulă.

În niciunul dintre cursurile de Drept civil. Succesiuni studiate (M. Eliescu, Fr. Deak, D. Chirică sau I. Adam) nu este menționat predecesul descendentului donatar drept o cauză de ineficacitate a partajului de ascendent.

De altfel, efectele partajului de ascendent diferă după cum acesta s-a realizat prin donaţie sau prin testament.

Efectele partajului realizat prin donaţie

Dacă partajul s-a realizat pe cale de donaţie (cum este cazul de față), între ascendentul – donator şi descendenţii – donatari, se nasc raporturi juridice specifice contractului de donaţie, potrivit dreptului comun.

Mai exact, transferul dreptului de proprietate a operat de la data încheierii partajului de ascendent donație și autentificării acestuia, după acest moment descendentul donatar putând să dispună liber de bunurile primite, inclusiv să le înstrăineze.

În anul 2008, știind că nu au calitatea de moștenitor ai copiilor lui ND Ghica, adevărați proprietari deposedați, Sturdza Paltin Gheorghe și Adam Ioan au avut mai multe întâlniri cu (…..) (descendent direct al lui N.D. Ghica) și reprezentantul acestuia, (…..), cu care au stabilit de comun acord ca aceștia să dea o declarație neadevărată din care să reiasă că succesiunile după Dimitrie Ghica și ND Ghica nu s-au dezbătut vreodată și astfel să-i fie susținute tezele juridice insidioase ale avocatului Adam Ioan.

(…..)

În ciuda faptului că știau cine este adevăratul proprietar deposedat al pădurilor solicitate pentru retrocedare și pierduse irevocabil procesul civil, Sturdza Paltin Gheorghe și Adam Ioan au continuat demersurile pentru obținerea respectivelor suprafețe, luând decizia de a se formula o cerere de revizuire încă din data de 15 decembrie 2008.» (rechizitoriu DNA)

– sursă foto.