Constantin Scripăț a făcut de toate aseară: a criticat, a lăudat, a cules scame, și-a prezentat frământările sufletești. Dar, înainte de toate, a tras o tărie, ca să i se dezlege limba. A tras-o și pe a doua, ca să i se lungească urechile. După a treia, i s-au strâmtat chiloții.
Așa că s-a urcat pe scenă aghezmuit, pus pe harță și isteric. A stat ce-a stat pe scaun, ca să-și aștepte rândul la vorbit, dar fața lui spunea orice, numai limpezime nu.
În discursul de candidat, ce treabă credeți că avea musiu? Îl încurca Aghiuță, adică io, deși eram acolo invitat de PDL. Asta, ca dovadă că un țărănete rămâne un țărănete, chiar la costum și cravată. Chestie de caracter.
Bea mai mult de suparare, nu ca sa aiba scuipat la furca.